Un tată, un sfânt…

Papa Ioan Paul al II-lea. Un nume, un papă şi un om. Dar nu în ultimul rând un tată. Un tată pentru toţi orfanii, pentru catolici şi ortodocşi, indiferent de religie. Un tată care nu a înImagecetat să se roage pentru fiii lui. În tot acest timp este şi un sfânt. Unul contemporan… dacă aş putea să spun aşa. De obicei, când ne gandim la sfinţi, gândul ne poartă în alt secol, vedem numai cladiri gri, lipsite de culoare. Însă Papa Ioan Paul al II-lea este un sfânt pe care cei mai mulţi dintre noi l-am văzut la televizor, unii chiar l-am vazut în persoană, i-am auzit glasul blând şi tremurând din cauza bătrâneţii şi a bolii. Unii dintre noi mai păstrează încă casete sau diferite CD-uri pe care le pornim atunci când acel fior al despărţirii, pe care l-a simţit toată lumea la moartea sfântului, ne cuprinde din nou. În acele momente când dulcea amintire şi imagine a dragului nostru papă ne revine în minte tot ce vrem este să-i ascultăm macar încă o dată glasul. Cu toţi ne amintim de ultimele sale liturghii, unii dintre noi poate chiar au participat la ele, de acel bătrânel îmbrăcat în haine albe ce ne ducea cu gândul la bunicul de mult plecat din această lume. Cu toţii ne amintim… pentru că noi suntem ultima generaţie care a avut privilegiul de a şti că undeva, la Vatican, în acelaşi timp cu mine, trăieşte un sfânt.

Papa Ioan Paul al II-lea este un exemplu evident de sfinţenie, un om ce a demonstrat că oricine poate ajunge sfânt dacă se încredinţează cu adevărat lui Dumnezeu, dacă incredinţează toate faptele sale Creatorului. Tot ce trebuie să facem este să credem!

Iată câteva citate rostite de Sfântul părinte Papa Ioan Paul al II-lea :

1.Adevărul ne face liberi şi ne permite să ne trăim libertatea pentru a putea atinge scopul ei, fericirea.
2.Oriunde o fiinţă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un şef de magazin, un om de ştiinţă, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicităţii fundamentale a persoanei umane.
3.Fiecare trăieşte, mai presus de orice, pentru iubire. Capacitatea de a iubi cu adevărat şi nu capacitatea intelectuală este cea mai profundă componentă a persoanei umane. Nu este deloc întâmplător că cea mai importantă poruncă este să iubeşti. O adevărată iubire ne scoate în afara noastră pentru a-l putea afirma pe celălalt, dedicându-ne astfel omului, oamenilor şi, mai presus de orice, lui Dumnezeu.
4.Lucrurile eterne, lucrurile lui Dumnezeu, sunt întotdeauna cele mai simple şi mai profunde.
5.Nu există război sfânt; numai pacea este sfântă.
6.Poporul care trăieşte în inima propriului său grai, generaţie după generaţie, rămâne misterul unui gând nedescifrat până la capăt.
7.Prin intermediul libertăţii mele, eu micşorez distanţa dintre persoana care sunt şi persoana care trebuie să fiu.
8.În orice discuţie despre morală, punctul de plecare îl reprezintă persoana umană, pentru că fiinţele umane sunt singurele capabile de moralitate. 9.Pe de o parte, trebuie să plăteşti întotdeauna un preţ atunci când iubeşti, dar, pe de altă parte, mulţumită lui Dumnezeu, iubirea merită acest preţ.
10.A fi liber nu înseamnă să poţi face ce vrei, ci să ai dreptul să faci ceea ce trebuie.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s