Lasa ca o sa cresc eu mare!

Cu toţii am avut o copilărie… alţii încă o mai au. La unii a rezistat întregului vărtej de schimbări. O au acolo, ascunsă în buzunarul interior al cămăşii vechi cârpită de căteva ori de mâinile murdare de ţărână şi tremurânde ale bunicii, încuiată bine lângă inimă. Ea mai tresare uneori o dată cu miocardul, însă la fel ca el, nu oboseşte niciodată. Oare cât de lungă o fi diastola copilăriei? Dar sistola?
Nici ea nu ar şti să răspundă1… la unii mai lungă, la alţii mai scurtă. Nu ştie să spună dacă are Rh negativ sau pozitiv, dacă este donator general sau primitor general. Însă, la fel ca sângele, este esenţială vieţii oricărui om. V-aţi putea imagina un om fără sânge, fără..fără..copilărie? Pf…. şi încă ce mulţime de oameni!
Cu toţii ne amintim acele momente în care fugeam mâncând pământul şi bombănind în drum spre patul nefăcut, încă cald, după ce mama ne pedepsea „pe nedrept”. Ne juram nouă înşine urmând care ce ritual „sacru” putea, făcând tumbe sau stând drepţi ca un brav soldat ce îşi depune jurământul gata de misiune,  spuneam cu glas tare sau muşcându-ne buza: Lasă că o să cresc eu mare!
Apoi am clipit. Totul a disparut… mai puţin amintirea acestui blestemat jurământ. Culmea este că se întâmpla şi fără să jurăm sau ceva. Oare dacă în loc să şoptesc  „Lasă că o să cresc eu mare!” spuneam „Vreau sa ajung Obama!” se  întâmpla?
Avem mereu tendinţa de a ne amuza când micuţii ne întâmpină cu un cuvânt stâlcit, cu un strănut sau chiar cu un smiorcăit ce ne „gâdilă urechile” într-un mod neplăcut. Se spune că, Dumnezeu, înainte să ne trimită pe pământ, ne-a pus să alegem dacă vrem să plecăm sau să rămânem. Oare toţi plâng din cauza alegerii făcute? Oare chiar toţi am ales greşit?
Oare şi lor, copiilor, le este frică de lumea ce ne înconjoară aşa cum ne este nouă frică? Această…. frică de necunscut. Poate că, plânsul unui copil când scapă o jucărie înseamnă mai mult decât un schelălăit amestecat cu ciudă că a scăpat-o din mână şi o rugăminte, un strigăt către cineva să i-o ridice. Poate că atunci învaţă cum să plângă… cât de mult va avea nevoie de această lecţie când se va îndragosti prima oră…..  Sau poate că privirea sa înciudată când îl vede pe Jerry în labele lui Tom nu este doar o privire care va trece imediat ce şoricelul reuşeşte printr-un şiretlic să scape. Poate că această privire se va transforma într-un strgăt împotriva rasismului, împotriva corupţiei sau avortului. Împotriva dominaţiei celui puternic asupra celui slab. Ce ciudat că noi învătăm toate acestea de mici, fără să ne dăm seama, sau că ei învaţă ce înseamnă viaţa chiar sub ochii noştri şi ne întâmpină totuşi în fiecare dimineaţă cu un zâmbet. Ce poate fi mai frumos decât momentul acela în care, obosit fiind, rezişti tuturor gângurelilor, loviturilor care încearcă să fie blânde, muşcăturilor ce îţi lasă semne de dinţişori abia crescuţi, ca mai apoi să îţi dai seama că doar de asta aveai nevoie în acel moment. De un pic de…puritate. Ceva care să te distragă de la monotonia cotidianului. Poate că primul său zâmbet se va transforma în minunatul: „Am reuşit!”. Durerea suportată la primul dinte căzut se va transforma în dorinţa puternică de salvare a tuturor vieţuitoarelor, de la cea mai mică gâză la cel  mai  îndârjit rechin alb sau meduză cutie, în special a omului. Momentul când a început să înţeleagă toate aceste icoane ce îl înconjoară în biserică a fost momentul în care a jurat pentru prima dată că va ajunge un om sfânt.
Cu toţii am avut un prim moment. Cu toţii ne putem regăsi aici, dar unde s-a pierdut momentul… jurământul, dorinţa, strigătul, promisiunea? Când au dispărut toate? Acum. Pentru că acum, în acest moment tu refuzi să lupţi, în acest moment ai ridicat bucata mototolită de pânză albă în mâna-ţi laşă. Îţi renegi propriul război cu mult curaj. Îi întorci spatele singurului lucru pentru care încă merita să lupţi. În clipa în care te-ai întors pregătit de o viaţă fără lupte, un alt conducător a venit în frunte şi a câştigat. Şi când te gândeşti că ai fost aşa aproape!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s